Dupa ce o perioada s-a vorbit de parintele Iustin si faptul ca este grav bolnav, apoi toate blogurile l-au felicitat la aniversara, iata ca s-a aternut linistea. O tacere in care poti auzi cu urechea lipita de pamant ropotul cailor. Am crezut ca se exagereaza, ca se fac valuri si totusi nu-i asa. De data asta nu a fost o exagerare... din pacate. Am patit ca Niculaita minciuna. Parintele meu drag era grav bolnav iar eu nu am crezut asta pentru ca de mult nu i-am vazut chipul mai luminos si mai plin de bucurie ca in ultima vreme. O bucurie pe care mi-a transmis-o ca binecuvantare si care mi s-a lipit de suflet. Parinte drag sa nu ne lasi, ca inca suntem de lapte si pentru razboiul de care zici ca se apropie nu suntem inca pregatiti.
Acum parintele e in spital si nu primeste pe nimeni dar in suflet stiu ca ne poarta pe toti si ne poarta cu bucurie. Multa sanatate, bunicut drag!
Acum parintele e in spital si nu primeste pe nimeni dar in suflet stiu ca ne poarta pe toti si ne poarta cu bucurie. Multa sanatate, bunicut drag!
