Sunt carti pe care le citesti dintr-o suflare... Jurnalul (memorialistica) imi pare genul literar cu cele mai vii si mai reale personaje, autorul personajului principal fiind insusi Dumnezeu iar cel care care isi pune viata pe hartie are un rol foarte ciudat de translator intre noi,el si El.
Aceasta carte vie are ca personaj omul frumos cu atat mai frumos cu cat il gasim intr-un decor in descompunere plin de mitocanie si kitch. In cocina asta in care inotam zilnic avem surpriza sa descoperim printre manele si silicoane adevarate comori, oameni care pot trece prin mizerie neatinsi. Intr-un mod miraculos tot uratul cu care intra in contact devine bobite de margaritar
Oana Pellea m-a invatat sa spun " Te iubesc" ...simplu si fara nici un fel de explicatii.
Nu cautati raspunsuri... sunt numai intrebari...
Am gasit in aceasta carte si idei cu care pur si simplu nu pot fi de acord. Imi vine sa o caut si sa-i spun ca nu va gasi ajutor la Anton de Padova oricat il iubeste si nici deschiderea ei spre catolicism nu-i poate fi de folos. Cred insa ca Dumnezeu ii va descoperi asta la vremea potrivita.
Eu una nu pot decat sa-i multumesc ca exista, ca a rupt din ea acest jurnal si ni l-a dat ca pe-un pahar de apa la vreme de seceta.
Te iubesc Oana Pellea...
Un comentariu:
Hristos a inviat!Ati descris ca in"Jurnalul" actritei Oana Pellea se promoveaza catolicismul.
Am mai cautat si pe alte blog_uri sau site_uri chiar si pe cele ortodoxe si nimeni nu pomeneste acest lucru.
De ce spun aceasta?pentru ca se promoveaza prin anumite zone si ar fi periculos sugestii ca acestea.
In acst caz,trebuie luata atitudine,asa cum ati facut
Trimiteți un comentariu