Va fi razboi...

Am intrat la parintele Iustin si era vesel cum nu-l mai vazusem de multa vreme. Era tarziu, probabil obosit dar prietenii cu care venisem si mai ales copii lor l-au tare binedispus. Am inca in minte ochii sai limpezi ca lacrimile varsate pentru neamul acesta, patrunzatori si plini de simtul realitatii cu care intr-o secunda mi-a sters orice indoiala pe care o aveam in privinta dreptei socoteli cu care trateaza problemele vremurilor pe care le traim.

A zis ca o sa fie razboi, cat de curand... si n-am indraznit sa intreb mai mult. Permisul expirat n-am primit blagoslovenie sa-l schimb, asta e...

Parintele care punea mult accent pe carte acum vad ca nu mai sfatuieste parintii sa dea copii la scoala (era un sfat dat cuiva individual, unele cuvinte nu sunt pentru toti dar ramane tras un semnal de alarma)

A aprobat parerea cunostintei mele referitoare la lupii in piele de oaie care nu mai sunt ierarhii (astia si-au dat deja arama pe fata) ci asa zisii ortodocsi (spre exemplificare Puric si altii asemenea).

Ne-a miruit si binecuvantat...
Ce greu o sa cada cuvintele astea la stomacul unora! Si ce razboi o sa se porneasca impotriva manastirii asteia... Da ce zic! Toate tunurile sunt deja indreptate inspre ea, se aud cum maraie cainii care asteapta semnul pentru a se dezlantui. Semnul... sa fie semnul fiarei?!