marți, 29 decembrie 2009

Craciunul in inchisoare


Am pus prin cetini oseminte
Radu Gyr

Cu îngerii ce se-ndurau să vină
Veneau smochine din Ierusalim,
Iar noi pândeam, prosteşte şi sublim,
Pe Moş-Crăciun la geamuri de hermină.

Şi când plângea în cer un heruvim,
Cădeau în brad mari lacrimi de lumină,
Creştea din fiecare-o mandarină
Şi ne dădea azur să mirosim.

Ce gravi stau astăzi numai pe morminte
Serafi de piatră, orbi şi fără grai.
În sănii nu mai vin ca mai-nainte

Nici Moş-Crăciun, nici sfântul Neculai,
Iar noi am pus prin cetini oseminte
Şi-am oblonit fereastra către rai.

sursa: aici

vineri, 6 noiembrie 2009

Icoana de la Letca Noua

"Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu..."

Oricat ar trece de cand pasesti pentru prima data in Biserica din Letca Noua (jud Giurgiu), chipul Maicii Domnului, de-o frumusete aparte, iti ramane la fel de viu in minte.
Privind urmele de sare lasate de lacrimile sfinte mi-am simtit nimicnicia. Ea plange pentru noi si noi ce facem? Nimic. Nimic bun. Batem cuie, pironim pe cruce unicul sau Fiu.

O icoana aparte pe care o vezi o data si o porti in suflet toata viata.
Ce dor imi e de ea... ca de-o mama!

luni, 27 iulie 2009

Colturi de rai...

Un pelerinaj ad-hoc.... rezultatul uimitor...

Desi am mers in Tara Sfanta, in pustia Egiptului,Grecia si Asia Mica cautandu-L pe Dumnezeu de data asta L-am avut mai viu si mai prezent ca niciodata. Oare de ce cautam mereu departe ceea ce avem langa noi? Am cheltuit sute-mii de euro si in parte mi-am hranit mandria... Iar unde-i pacat Dumnezeu se departeaza. Cu adevarat straina as fi in orice alt loc din lumea asta. Imi iubesc tara cu oameni cu tot cu o dragoste ce nu cauta la argumente. Cine poate oare intelege!

Binecuvantarea am primit-o de la parintele Ciprian de la Schitul Ceahlau. Am simtit-o atat de prezenta pe intreg drumul incat cred ca as fi putut-o atinge. De nimic nu m-am indoit sau temut si nimic rau nu a stat in calea noastra.
Duminica si Luni pe Ceahlau plecam dupa Sf Liturghie la Niculitel (Manastirea Cocos) cu escala la Brazi unde ne asteapta Sf Teodosie. Bacul il prindem in ultimul moment...
Marti- "Celik-dere", sper sa nu fi pocit prea tare numele apoi Pestera Sf. Ioana Casian si... binecuvantari insotite de cateva cuvinte de folos de la parintele Arsenie Papacioc. Nu am ratat nici marea..macar asa vreo 2 ore. Seara Pestera Sf Andrei si Dervent.
Urmatoarea zi prezenti la Liturghie si apoi Bucuresti... aici am prins doar finalul slujbelor asa ca am cules toate binecuvantarile de la Dervent, Sf Ciprian, Sf Nectarie, Sf Dimitrie Basarabov miruiti, stropiti cu aghiazma, la Sf Spiridon Acatistul si prin usa pe trei sferturi inchisa am intrat si la moastele Sf Nicolae... sa fi uitat ceva? Joi-Sf Filofteea de la Arges-Transfagarasan cu lacul Bilea- Sambata de Sus si Prislop (unde ni s-a inchis usa in nas cand am rugat sa ne dea o podea pe care sa ne intindem ciolanele.... iar mancarea...covrigei si apa... in masina asa din mers)
Vineri revenim la Prislop, Pestera Sfantului Ioan este deosebita, Biserica, mormantul parintelui Arsenie Boca... cand ma gandesc ca noaptea eram asa de suparati incat voiam sa plecam mai departe fara sa le mai vedem...deh... apoi Ramet, Aiud
(aici am mai luat un pasager care trebuia dus cu grija pana la destinatie si care m-a emotionat in mod deosebit, sfinte moaste de-ale unui martir al inchisorii) ... si Subpiatra... Sa le dea Dumnezeu mantuire la maicile de acolo pentru dragoste si pentru ciorba calugareasca ca ne-au uns sufletul.
Sambata... Liturghie la Lupsa-deoebit- apoi Albac unde iar am primit o ciorba buna (adevarul e ca ne-a prin bine foamea de dinainte fiindca am invatat sa apreciem darurile). Am vazut si 2 muzee etnografice, cascada Pisoaia-nu radeti ca asa se cheama, am ratat pestera Scarisoara fiindca era tarziu in schimb am intrat la Pestera Ursilor. Am nimerit la o biserica deosebita la vreo 50 km de Cluj unde ne-a primit parintele Antonie... si in sfarsit..Cluj...somn instantaneu.
Duminica... Nicula... Slujba Arhiereasca. Bineinteles ca am primit si binecuvantare. Minunea e ca inceputul pelerinajului a fost tot cu binecuvantare arhiereasca la Durau de la IPS Teofan.
Drumul de la un capat la altul a fost o minune, iar minunile pot fi doar traite, cuvintele neputand sa le cuprinda.
Ne despartim de Cristian, singurul baiat din grup... si el se desparte de noi si de lume... se va retrage in manastire...

luni, 13 iulie 2009

Va fi razboi...

Am intrat la parintele Iustin si era vesel cum nu-l mai vazusem de multa vreme. Era tarziu, probabil obosit dar prietenii cu care venisem si mai ales copii lor l-au tare binedispus. Am inca in minte ochii sai limpezi ca lacrimile varsate pentru neamul acesta, patrunzatori si plini de simtul realitatii cu care intr-o secunda mi-a sters orice indoiala pe care o aveam in privinta dreptei socoteli cu care trateaza problemele vremurilor pe care le traim.
A zis ca o sa fie razboi, cat de curand... si n-am indraznit sa intreb mai mult. Permisul expirat n-am primit blagoslovenie sa-l schimb, asta e...
Parintele care punea mult accent pe carte acum vad ca nu mai sfatuieste parintii sa dea copii la scoala (era un sfat dat cuiva individual, unele cuvinte nu sunt pentru toti dar ramane tras un semnal de alarma)
A aprobat parerea cunostintei mele referitoare la lupii in piele de oaie care nu mai sunt ierarhii (astia si-au dat deja arama pe fata) ci asa zisii ortodocsi (spre exemplificare Puric si altii asemenea).
Ne-a miruit si binecuvantat...
Ce greu o sa cada cuvintele astea la stomacul unora! Si ce razboi o sa se porneasca impotriva manastirii asteia... Da ce zic! Toate tunurile sunt deja indreptate inspre ea, se aud cum maraie cainii care asteapta semnul pentru a se dezlantui. Semnul... sa fie semnul fiarei?!

joi, 9 iulie 2009

Conferinta Cluj

Despre intoarcerea sa la ortodoxie, iubire, intoarcerea obrazului si ordonarea vietii data de Hristos...


miercuri, 1 iulie 2009

Basescu vs. Pilat din Pont

30 iunie 2009 Basescu a semnat "Decretul 666" Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie... aici
Mai multe informatii gasiti si pe blogul lui Victor Roncea aici

marți, 30 iunie 2009

Conferinta Borca 2009

Dupa conferinta de la Vatra Dornei a urmat cea de la Borca de unde am primit si 2 inregistrari video cu ieroschimonahul Hrisostom de la Petru Voda.



...Cavalerii de Malta in dulcele targ al Iesilor

Ce legatura au cavalerii de Malta cu ortodoxia? Nici una! In schimb au mai multe cu masoneria...
Fiindca nu vreau sa-mi "murdaresc" pagina voi posta doar link-ul: aici
Mi-e rusine ca intr-o biserica ortodoxa se fac asemenea ceremonii dar si mai tare ma doare sufletul ca asta se intampla in Iasul atat de drag mie. Ma intreb cu groaza oare ce mai urmeaza, ce mai are satana de scos din maneca?...

Intre timp IPS Teofan a luat atitudine fata de aceasta ceremomnie...pentru detalii MMB-biroul de presa

vineri, 26 iunie 2009

... si mai e un domn puric...

Voi ce ziceti de aceasta "superba piesa de teatru"? (scuze pt. calitatea inregistrarii) aici.
Puric e unul dintre romanii in care cu naivitate am crezut, celalat e H.R. Patapievici...
Cine sunt eu sa indraznesc a-i critica pe ei ... nimic nu sunt... dar Ortodoxia e ceva... si cand o calci in picioare nu pot ramane indiferenta...
Unii zic ca e arta, pentru mine e blasfemie. As vrea sa ma insel, sa nu fi priceput nimic, sa fie ca un vis urat din care te trezesti si totul e in jurul tau asa ca inainte. Ar fi bine, ar fi frumos dar parca visul asta nu are sfarsit
Mai sunt artisti fara Dumnezeu dar nu au ipocrizia lupului de a se imbraca in haina de oaie ca sa poata da iama prin turma. Ca e o valoare culturala, incontestabil! Am ascultat idei geniale de-ale domniei sale dar in ultima vreme a luat-o razna in ceea ce priveste ideile sale religioase. Nu-mi placea proiectul de la Aiud si acum mai vad si asememea piese de teatru.
Poate gresesc eu, poate e o ispita, parerile sunt impartite... Oameni pe care-i respect au si alte pareri pe care le puteti citi aici sau aici . Cine are dreptate si cine greseste?!
Sa ne lumineze Dumnezeu in a deosebi binele de rau si a trece cu bine prin toate ispitele.

...update 15 iulie Puric&Geoana CO

miercuri, 24 iunie 2009

Oana Pellea- Jurnal

Sunt carti pe care le citesti dintr-o suflare...
Jurnalul (memorialistica) imi pare genul literar cu cele mai vii si mai reale personaje, autorul personajului principal fiind insusi Dumnezeu iar cel care care isi pune viata pe hartie are un rol foarte ciudat de translator intre noi,el si El.
Aceasta carte vie are ca personaj omul frumos cu atat mai frumos cu cat il gasim intr-un decor in descompunere plin de mitocanie si kitch. In cocina asta in care inotam zilnic avem surpriza sa descoperim printre manele si silicoane adevarate comori, oameni care pot trece prin mizerie neatinsi. Intr-un mod miraculos tot uratul cu care intra in contact devine bobite de margaritar
Oana Pellea m-a invatat sa spun " Te iubesc" ...simplu si fara nici un fel de explicatii.
Nu cautati raspunsuri... sunt numai intrebari...
Am gasit in aceasta carte si idei cu care pur si simplu nu pot fi de acord. Imi vine sa o caut si sa-i spun ca nu va gasi ajutor la Anton de Padova oricat il iubeste si nici deschiderea ei spre catolicism nu-i poate fi de folos. Cred insa ca Dumnezeu ii va descoperi asta la vremea potrivita.
Eu una nu pot decat sa-i multumesc ca exista, ca a rupt din ea acest jurnal si ni l-a dat ca pe-un pahar de apa la vreme de seceta.
Te iubesc Oana Pellea...

duminică, 21 iunie 2009

Ma gandeam...

Daca s-ar gasi 100 de romani in tara asta care dupa modelul celor din inchisorile comuniste sa faca o rugaciune neintrerupta. La fiecare 15 minute intr-un colt de tara cineva sa inceapa sa citeasca acatistul sfintilor inchisorilor... 24 de ore din 24 ca un lant de foc care sa ne uneasca impotriva tuturor prigonitorilor acestui neam.

joi, 11 iunie 2009

Conferinta Vatra Dornei 22 mai 2009



Organizata de Silviu Aronet (cu a carui osteneala apare revista Gand si Slova ortodoxe) conferinta cu tema "Ortodoxia si provocarile contemporane" a avut ca invitati pe Danion Vasile si ieroschimonahul Hrisostom.
Pe langa temele atat de controversate ca cip-uri, apostazie, ecumenism m-am bucurat sa aud ca se pune problema la modul cel mai serios si asupra canonizarii Sfintilor inchisorilor.
Chiar daca aceste subiecte atat de actuale al vremurilor in care traim tind sa obosesca prin frecventa si insistenta cu care sunt prezentate cu siguranta insa nu vom putea spune ca nu am stiut.
Prezenta acestor parinti marturisitori ai Adevarului in Vatra Dornei e o dovada ca Dumnezeu tuturor ne vrea mantuirea doar sa-I deschidem poarta si sa-L primim in inima si cugetul nostru.
Am ascultat cuvinte de invatatura, ne-au fost prezentate carti folositoare pentru suflet, ne-am inchinat la sfinte moaste... Dumnezeului nostru Slava si multumire!

sâmbătă, 30 mai 2009

Sfintii inchisorilor

Indemnul lui Mircea Vulcanescu a fost sa nu-i razbunam dar oare de ce suntem atat de indiferenti fata de jertfa lor noi cei care cu ale lor rugaciuni inca mai existam pe acest pamant! Ar trebui sa-i avem in calendar si in loc de asta ii invaluim in tacere sau poate mai rau, ii omoram a doua oara, continuand demonica lucrare a comunistilor in timp ce ei acolo sus se roaga asemeni primului mucenic al lumii cu vorbele "Iarta-le Doamne ca nu stiu ce fac".
Avem minuni si totusi ochii nostrii nu vor sa vada, ni se spune si totusi nu auzim... Suntem in mijlocul furtunii, ne scufundam... oare nici in ultimul moment nu ne vom recunoaste greseala cinstindu-i pe acesti martiri asa cum se cuvine?

Orthodox Tube

luni, 23 februarie 2009

Despre sofisti,666 si primul mare sofist din lume-Diavolul

Interviu cu Aspazia Otel Petrescu

SOFÍSM, sofisme, s.n. Silogism sau raţionament corect din punct de vedere formal, dar greşit din punct de vedere al conţinutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesenţiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p.gener. argument, afirmaţie etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma. Sursa: DEX '98

joi, 15 ianuarie 2009

Sa stam drepti, sa stam cu frica, sa luam aminte...


Este vremea muceniciei!
Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!
Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice - dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei - 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie - scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei“(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele şi permisele auto acest cip biometric ce conţine amprenta digitală şi imaginea facială. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor - ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea - şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?- „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei - păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă - „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” - păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit - ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor - de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.

Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră - în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.

Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice - stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi - în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009

Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith

Arhimandritul Justin Pârvu

Sursa: www.razbointrucuvant.ro/2009/01/14/comunicat-din-partea-parintelui-justin-parvu-este-vremea-muceniciei-luptati-pana-la-capat-nu-va-temeti

marți, 13 ianuarie 2009

Noaptea patimilor

Un film documentar despre viata lui Valeriu Gafencu, sfantul inchisorilor

Partea I


Partea II

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

La cumpana dintre ani...

Pe Valea Ariesului este o manastire cu Hramul Cuvioasei Paraschiva. Aici am ajuns in Ajunul Nasterii Domnului, tarziu de tot datorita unor probleme cu masina , cunoscatorii stiu cum e cand pui un gand bun...ceva, undeva trebuie sa te impiedice.
Pentru prima data in acest loc pot spune ca nu mi-a parut strain. E un schit, stareta Maica Semfora, parinte duhovnic ieroschimonah Nectarie, cateva maici cu multa dragoste si un peisaj de vis... frumos, fooooarte frumos.

Manastirea de SubPiatra, jud Alba

...si parintele Nectarie.

Apoi Aiudul... ata de mult imi doream sa ajung. Ar fi trebuit sa ma descalt... caci pamantul pe care calcam era sfant. Cuvintele nu pot descrie jertfa si n-or sa poata niciodata... ramane rugaciunea smerita si lacrimile. Ca o mangaiere e faptul ca ne-am castigat mijlocitori la Dumnezeu, dar cu ce pret.... Va veni o zi in care ii vom avea in calendar ca sfinti, pana atunici insa ii vom cinsti asteptand ca ierarhii sa intareasca printr-un sinod ceea ce inima noastra stie... ca sunt cu totii sfinti mucenici.

Aiudule, Aiudule...


Apoi mai mult o fuga la Schitul Posaga. Din pacate nu cazeaza femei dar mi-am promis ca o sa revin chiar daca in trecere pentru linistea si pacea locului, mai ales ca am primit si o amenda de la un inger... cateva iconite foarte frumoase cu sf Serafim de Sarov si Izvorul Tamaduirii pe care le-am gasit la plecare sub stergatorul masini. Cu siguranta sunt multi ingeri acolo...

Si mai e si un izvor cu apa tamaduitoare...

Schitul Posaga, jud Alba
Tot in trecere am fost si pe la manastirea Lupsa. Era 7 seara si dupa binecuvantarea preotului in loc de obisnuitele rugaciuni au inceput sa zica rugaciunea mintii... "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul"... iarasi si iarasi ca intr-un cantec de leagan... Gandul m-a dus la Pelerinul rus si o pace desavarsita m-a invaluit. Daca as putea pastra rugaiunea castigata aici...

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi si Lumea Ta...

Man. Lupsa, jud Alba

Finalul unui astfel de pelerinaj nu putea fi decat manastirea mea de suflet, si bunicutul drag. Mai mult nu zic, cine n-a fost... sa mearga, pentru cine a ajuns... cuvintele sunt de prisos...

In Iordan botezandu-te Tu Doamne....

Man. Petru Voda - arhim. Iustin Parvu